„Locul lui Gheorghe Buzatu nu este decât la Academia Română!” (Florin Constantiniu)
Încă sub impresia incredibilei veşti a morţii premature, în plină putere creatoare a unuia dintre cei mai mari istorici ai României contemporane – profesorul Gheorghe Buzatu – aştern pe hârtie rândurile care, fără îndoială, nu vor putea cuprinde nici pe departe bogăţia exemplară a operei profesorului Buzatu, dăruirea istoricului care nu a precupeţit nicio clipă în opera de restituire a adevărului asupra unora din cele mai controversate, denaturate, falsificate perioade din istoria României.
Înscriindu-se în filiaţia genialului Nicolae Iorga, la studierea operei căruia a adus contribuţii esenţiale, Gheorghe Buzatu a mers din America până la Moscova, ca să nu mai vorbim de Arhivele Româneşti, scoţând la lumină documente nepreţuite despre istoria noastră contemporană, căutând „faţa nevăzută” a evenimentelor, publicându-le, comentându-le, interpretându-le.
Articolele, studiile, ediţiile, prefeţele şi volumele semnate de el reprezintă garanţia unei investigaţii ştiinţifice neobosite, comparând sursele, ducând un permanent război împotriva interpretărilor grăbite, tendenţioase, lipsite de temeiul adevărului.
Bibliografia operei sale este imensă, dar pe noi nu aspectul cantitativ ne interesează aici, ci calitatea acestei opere de o mare profunzime, de o demnitate românească exemplară. A fost un animator al vieţii noastre ştiinţifice şi datorită lui colecţia „Românii în istoria universală” ajunsese în 2011 la 285 de apariţii, cuprinzând afară de cercetările istoricilor contemporani, opera fundamentală a culturii româneşti: istoriografie, filozofie, economie etc., etc.
Am vrea să subliniem ceea ce a mai fost pus în evidenţă, dar nu putem trece cu vederea acum, marea sa generozitate, faptul că alături de el, Gheorghe Buzatu a înţeles să cheme un număr de tineri care s-au remarcat astfel în disciplina lor. Prea multe nu vom putea scrie acum despre această figură proeminentă a istoriografiei noastre, aş vrea numai să împărtăşesc o amintire:
Cu câţiva ani în urmă vorbeam cu Florin Constantiniu despre personalitatea lui Gheorghe Buzatu. Îmi spunea că „în Gheorghe Buzatu, noi avem pe unul din cei mai de seamă istorici ai României moderne, contribuţiile lui pe acest tărâm fiind hotărâtoare.” Şi mai spunea Florin Constantiniu care avea numeroase afinităţi cu Gheorghe Buzatu, dacă n-ar fi decât această neînfricare morală, această tărie de caracter manifestată pe toate planurile vieţii, deci, îmi spunea Florin Constantiniu: „locul lui Gheorghe Buzatu nu este decât la Academia Română!”
Din păcate Gheorghe Buzatu a închis ochii fără să fie membru al Academiei Române. Nu are nimeni nici o mustrare?
Trecem pe lângă valori autentice, pe lângă oameni care şi-au clădit o operă şi privim doar spre gălăgioşi, infatuaţi, oameni de gesturi retorice şi nu vedem pe cei care, cu tenacitate, au contribuit esenţial la ridicarea unui monument al culturii româneşti.
[1] http://www.revistaclipa.com/8330/2013/06/actualitatea/in-memoriam-profesorului-gheorghe-buzatu – cu acordul directorului revistei, Dinu Săraru
Sursa: Prima pagina
preluare de pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu